Alăptarea. Compoziția laptelui. Glucidele. Proteinele.

Lactoza, reprezinta glucidul major din laptele matern. Există de asemenea și o cantitate mică de oligozaharide, galactoză și fructoză. Concentrația de lactoză este relativ constantă în laptele matern; aceasta depinzând mult de dieta materna. 

           Lactoza stimulează absorbția calciului și se metabolizează la galactoză și glucoză, care asigură energia necesară dezvoltării întregului organism mai ales creierului. Anumite oligozaharide promovează dezvoltarea unei bacterii Lactobacilllus Bifidus, deci crește aciditatea la nivel intestinal, inhibând dezvoltarea patogenilor. 

Laptele unei mame cu dieta echilibrată conține aproximativ 0.9 mg/dl de proteine. Proteinele  din laptele matern nu au rol energetic; ci mai mult un rol immunologic. Proteinele din laptele matern sunt clasificate în două categorii: cazeumul și proteinele din zerul laptelui matern. Acestea din urmă cuprind: alfta-lactalbumina, albumina serică, lactoferina, imunoglobuline și lizozimul. Lactoferina, imunoglobulinele și lizozimul au un rol foarte important în mecanismele de apărare imunologică. 

Concentrațiile de lactoferină din laptele matern sunt mult mai crescute la femeile cu anemie feriprivă, comparativ cu femeile cu o dietă echilibrată; deci se consideră că lactoferina din laptele matern are rolul de a proteja copilul de deficient de fier. 

În laptele matern de găsesc de asemenea o cantitate semnificativă de amino acizi liberi, dintre care cei mai importanți sunt leucina, valina și treonina. Acești trei aminoacizi trebuie consumați zilnic deoarece corpul uman nu este capabil să-i sintetizeze. Procentul de proteine în colostrul uman este mai mare decât în laptele matur. Acest lucru se datorează numărului mare de aminoacizi adiționali sintetizați în primele postpartum dar și anticorpilor mai ales imunoglobulinelor A. 

Nucleotidele sunt compuși cu greutate moleculară mică cu o bază de nitrogen. Acestea joacă un rol important în:

•  metabolismul energetic
•  reacțiile enzimatice
•  creșterea și dezvoltarea tractului gastrointestinal
•  proliferarea limfocitelor
•  sinteza imunoglobulinelor din limfocite
• stimularea activității celulelor de tip natural-killer

Alăptarea. Compoziția laptelui. Lipidele.

După naștere mama, continuă să-și hrănească copilul prin intermediul laptelui matern – energie acum sintetizată și stocată în sân. Laptele matern, un beneficiu pentru copil, mamă și societate, se modifică în timpul lactației pentru a asigura noile necesități alimentare a copilului. Nu există un substituent artificial care să asigure o bunăstare egală cu cea asigurată de laptele matern.

Dezvoltarea umană este cea mai intensă pe parcursul copilăriei. Nou-născutul câstigă aproximativ 10g/kg/zi în primele 4 săptămâni de la naștere, pentru ca apoi aceasta să se reducă până la 1g/kg/zi pe parcursul primului an.

Există o diferență semnificativă între copii alăptați la sân și cei care au fost hrăniți cu lapte formulă. Cel mai bine evidențiată este între  6 și 20 de săptămâni, când copii hrăniți cu formula iau în greutate mai mult decât cei care sunt excluziv alăptați. Acest lucru pare să fie asociat cu faptul că prin alăptare, copilul își relgează singur de cât lapte are nevoie; în timp ce cei care sunt hrăniți cu biberonul sunt obligați și în cele din urmă, obișnuiți să termine tot ce au în sticla cu lapte. Mai târziu acesta poate să fie un factor de risc pentru obezitate în copilărie. 

Lipidele asigură mai mult de jumătate din caloriile laptelui matern. Cantitatea de lipide din laptele matern variază de la 30 la 50 g/l. Aceste lipide sunt majoritar lipide nesaturate deja transformate în acizi grași și glicerol de către lipază, o enzimă care nu se găsește numai în intestinul copilului ci și în laptele matern propriu-zis.

Cel mai important aspect în ceea ce privește lipidele din laptele matern este impactul lor asupra dezvoltării creierului. Rata de dezvoltare este crescută în ultimul trimestru de sarcină și continuă de-a lungul primului an de viață. Copii care au primit formulă au în plasmă lipide diferite față de copii alăptați.

88% din lipidele materne sunt reprezentate  de acizi grași nesaturați cu lanț lung. Cu toate acestea, conccentrația plasmatică a lipidelor la femeile care alăptează este scăzută; deci acești acizi grași sunt direct preluați din depozitele materne. Printre acește acizi polinesaturiați se numără și acidul docosahexanoic și acidul arahidonic, care au fost associate cu acuitatea vizuală și abilitatea cognitive a copilului.

Copii alăptați acumulează acești acizi, mai ales acidul docosahexanoic la nivelul cortexului; în timp ce copii crescuți cu formulă au un nivel de acid egal cu cel din naștere. În concluzie, riscul unei deficiențe în dezvoltarea cortexului visual este pregnant mai mare, la copii crescuți cu formulă. 

Pe parcursul anilor, companiile de lapte formulă au încercat să sintetizele acești acizi indispensabili pentru dezvoltarea cortexului însă acizi grași umani sunt din punct de vedere structural, diferiți față de cei din plante sau alte surse artificiale, ei interacționând între ei într-un matrix special care nu poate fi duplicat. 

Laptele matern are de asemenea o proporție semnificativă de acid acetic și acizi grași cu lanț scurt în comparație cu laptele formulă. Aceste elemente împreună cu monogliceridele acționează împotriva virusilor, bacteriilor și fungilor.